Pe data de 7 mai 1986, o echipă de fotbal din România, fără vedete, a învins-o pe Barcelona în finala Cupei Campionilor Europeni. Eroul: un portar care a apărat patru penalty-uri la rând.
Imaginează-ți asta
E 7 mai 1986. Sevilla, Spania. Stadionul s-a transformat într-o mulțime de 70.000 oameni care își susțineau echipa favorită – Barcelona. Finala se joacă acasă la ei, iar în Spania toată lumea consideră meciul o formalitate.
De cealaltă parte este Steaua București – o echipă dintr-o țară comunistă, de unde nu poți pleca liber în străinătate, unde la TV ai două ore de program pe zi și unde nimeni nu se gândea că un club românesc poate câștiga cel mai important trofeu din Europa.
Cine erau „underdogii”
Steaua anilor 1980 era antrenată de Emeric Ienei, un antrenor care nu ținea ședințe lungi și le spunea jucătorilor primul 11 cu trei zile înainte de meci. Jucau un fotbal rapid, din puține pase, așa că lumea i-a denumit „Viteziștii”.
Niciun star internațional, niciun transfer de milioane, „o echipă din estul Europei, fără bani” -Victor Pițurcă. În lot se aflau doar jucători români: Duckadam, Belodedici, Bölöni, Lăcătuș, Pițurcă, Balint, Iovan, Bumbescu, Bărbulescu, Majearu, Bălan.
Drumul până în finală a fost unul îndelungat și cu multe obstacole:
| Tur | Adversar | Ce s-a întâmplat |
| Turul 1 | Vejle (Danemarca) | 1-1 în deplasare, 4-1 acasă |
| Turul 2 | Honvéd (Ungaria) | 0-1 la Budapesta, 4-1 în București |
| Sferturi | Kuusysi Lahti (Finlanda) | 0-0 acasă, 1-0 în Finlanda |
| Semifinale | Anderlecht (Belgia) | 0-1 la Bruxelles, 3-0 de poveste |
După semifinală, antrenorul lui Anderlecht a declarat: „Așa cum a jucat Steaua, cred că niciun alt club de pe glob nu-i putea rezista.”
Schimbări de situații neasțeptate
1. Steaua a jucat în echipament alb. Barcelona a câștigat tragerea la sorți și și-a păstrat culorile, așa că roș-albaștrii au intrat pe teren într-un echipament cu care nu erau obișnuiți nici ei, nici fanii. Gabi Balint povestea mai târziu că, în haosul de după fluierul final, aproape nu-și mai recunoștea colegii.
2. Căpitanul era suspendat. Tudorel Stoica nu putea juca, așa că a stat pe bancă, trecut pe foaie ca antrenor secund.
3. Antrenorul secund a intrat pe teren. Anghel Iordănescu, aproape 36 de ani, care nu mai jucase un meci oficial de trei ani, a fost trecut pe lista de rezerve. În minutul 72 a intrat pe teren cu tricoul numărul 13 și a jucat până la final, inclusiv prelungirile. Așa a devenit singurul om care a câștigat Cupa Campionilor în același meci și ca jucător, și ca antrenor.
4. Fanii Barcelonei aveau în tribună zeci de mii de suporteri. Steaua avea în jur de o mie, pentru că în România acelor ani nu puteai pur și simplu să-ți iei bilet de avion și să pleci. Dimineața, Ienei i-a dus pe jucători într-un parc din Sevilla, unde au văzut câteva steaguri roș-albastre. „Sunt românii noștri, au venit pentru voi”, le-a spus.
90 de minute, 30 de minute prelungiri și același scor de început: 0-0
Meciul a fost un carusel plin de emoții. Barcelona a avut ocazii prin Carrasco și Marcos Alonso, Steaua a încercat prin Pițurcă și prin șuturi de la distanță ale lui Bölöni, Balint și Majearu. Catalanii au avut chiar și un gol, anulat pentru ofsaid. Urmau penalty-urile. Și aici începe legenda.
Penalty-urile: Duckadam vedeta serii
Aproape toate echipele românești pierduseră până atunci loviturile de departajare în cupele europene. Și primele două penalty-uri ale Stelei chiar au fost ratate. Dar în poartă era Helmuth Duckadam.
| # | Cine a executat | Rezultat |
| 1 | Majearu (Steaua) | ❌apărat de Urruti |
| 2 | Alexanko (Barcelona) | 🧤apărat de Duckadam |
| 3 | Bölöni (Steaua) | ❌apărat de Urruti |
| 4 | Pedraza (Barcelona) | 🧤apărat de Duckadam |
| 5 | Lăcătuș (Steaua) | ✅gol, sub bară |
| 6 | Pichi Alonso (Barcelona) | 🧤apărat de Duckadam |
| 7 | Balint (Steaua) | ✅gol |
| 8 | Marcos Alonso (Barcelona) | 🧤apărat de Duckadam |